|
Existenta lui Dumnezeu este prea evidentă pentru
a avea nevoie de argumente. Unii învățați sfinți
au relatat că Dumnezeu este însuși mai evident
decât orice altă ființă, dar cei care sunt
săraci sufletește nu Îl pot vedea. Unii au spus
că El este ascuns pentru a nu fi perceput direct
datorită manifestării sale însăși.
Oricum, marea influență a
pozitivismului și materialismului în știința
umanitătii face necesară dezbaterea unor
asemenea argumente. Acest mod de a gândi reduce
existența la ceea ce poate fi perceput în mod
direct și se orbește în fața dimensiunilor
invizibile ale existenței, care sunt mult mai
vaste decât cele vizibile. Deoarece trebuie să
ne străduim să dăm la o parte vălul tras de
către materialism și pozitivism, vom face o
scurtă recenzie a unora dintre demonstrațiile
tradiționale ce atestă existența necesară a lui
Dumnezeu.
Înainte de a face acest
lucru , merită să punem accentul pe fapte
istorice deoarece încă de la începutul vieții
umane marea majoritate a oamenilor a crezut în
existența lui Dumnezeu. Necredincioșii nu pot
pretinde superioritate intelectuală asupra
credincioșilor deoarece aceștia din urmă sunt
formați din oameni de știință inovativi, școlari
erudiți, cercetători, și cel mai important,
sfinți și Profeti (experți în acest domeniu).
De asemenea, oamenii
confundă în general neacceptarea existenței unui
lucru cu acceptarea inexistenței sale. În timp
ce primul este doar o negare sau o respingere,
ultimul reprezintă o judecată ce necesită
dovezi. Nimeni nu a dovedit și nu va putea
dovedi inexistența lui Dumnezeu. În
contradictoriu, sunt nenumărate dovezi ce atestă
existența Sa.
Acest lucru poate fi
clarificat cu ajutorul următoarei analogii:
imaginează-ți un palat mare cu 1000 de intrări;
999 uși sunt deschise și una ce pare a fi
închisă. Cum poți afirma că nu există nici o
cale de a intra în palat? Asta fac
necredincioșii atunci când își concentrează
atenția doar asupra ușii ce pare a fi închisă.
Ușile ce duc spre atestarea existenței lui
Dumnezeu sunt deschise tuturor, dar numai dacă
aceștia doresc să le treacă cu sinceritate.
Unele dintre aceste uși – ce
reprezintă demonstrația existentei lui Dumnezeu
– sunt următoarele:
Creația este contingentă. Cu
alte cuvinte, este la fel de posibil pentru ca
un lucru să existe sau să nu existe. De
asemenea, este posibil ca ceva să ia naștere în
orice moment, sub orice formă și având orice
caracteristică. Nici o persoană sau lucru nu are
nici un rol în determinarea a cum, când și unde
va lua naștere, sau ce caracteristică va avea
acel ceva. Există o putere ce decide toate
acestea. Această putere trebuie să fie infinită
și să dețină decizie absolută și cunoaștere
cuprinzătoare. În mod necesar și normal această
putere este Dumnezeu.
Lucrurile sunt finite. Totul
este schimbător. Totul este condiționat de timp
și spatiu și deci, trebuie să aibă un început și
un sfârșit. Acest lucru care are un început, are
nevoie și de unul fără început pentru a-i da
naștere. Precum un regres fără sfârșit prin
originatorul fiecărui originator nu este
posibil, rațiunea cere existența unui lucru care
este de sine existent și care nu se schimbă
niciodată. Acesta este Dumnezeu.
Viața. Viața este ca o
ghicitoare transparentă. Este o ghicitoare
pentru că oamenii de știință nu o pot explica
prin cauze materiale și nici nu îi pot descoperi
originea și transparentă pentru că reflectă o
putere creativă. Prin intermediul acestor două
caracteristici, viața declară: Dumnezeu m-a
creat.
Tot ceea ce există și
Universul în sine ca întreg dispun de o armonie
și o ordine incredibile. Acest lucru este
valabil într-o asemenea măsură încât existența
unei singure părți necesită existența
întregului; iar existența întregului necesită
prezența tuturor celorlalte părți. De exemplu, o
singură celulă deformată poate duce la moartea
întregului organism. La fel și o rodie are
nevoie de existența colaborativă a aerului,
apei, solului, soarelui, dar și pentru a exista.
O asemenea armonie și cooperare arată existența
unui creator al ordinii, un creator care știe
totul despre toate relațiile și caracteristicile
tuturor lucrurilor; unul care a știut să pună
totul în ordine. Creatorul acestei ordini este
Dumnezeu.
Toată creația dispune de o
măiestrie de o valoare inimaginabilă. Cu toate
acestea, ea este creată atât de simplu și rapid,
precum putem observa. Aceasta este împărțită în
nenumărate familii, genuri, specii și chiar
grupuri mai mici, fiecare dintre ele fiind
alcătuit din mai mulți membri. În ciuda acestei
varietăți și abundențe, totul este creat în
ordine, cu măiestrie și ușurință. Acest lucru
evidențiază existența unei puteri și cunoștințe
absolute: Dumnezeu.
Orice lucru este creat cu un
scop anume. După cum demonstrează ecologia,
totul în creație-nu contează cât de
nesemnificativ ar fi, are un rol important în
existență și un anumit scop. Lanțul creației,
inclusiv umanitatea; este în mod evident
direcționată către un nou scop final. Din moment
ce este nevoie de cineva care urmărește anumite
scopuri prin creația sa, și deoarece numai
umanitatea are conștiința de a urma aceste
scopuri, atunci înțelepciunea și scopul în
creație ne ghidează către existența lui
Dumnezeu.
Toate ființele care au
viață, dar și cele care nu au, au o continuă
nevoie de multe lucruri chiar și de o mică parte
din ceea ce nu își pot oferi singure. De
exemplu, menținerea universului cere existența
unor legi universale: creșterea, reproducerea,
gravitația, repulsia. Dar aceste legi numite
naturale nu au o existență externă, vizibilă sau
materială; existența lor este absolut nominală.
Cum poate ceva care există doar nominal, care nu
deține nici conștiință și nici cunoaștere, să
fie responsabil de o creație miraculoasă ce
presupune înțelepciune și cunoaștere absolută?
Deci, cineva care deține
toate aceste atribute a stabilit aceste legi
naturale și le folosește ca văluri pentru a-și
ascunde operațiunile cu un anumit scop. Plantele au nevoie de aer,
apă, lumină și caldură pentru a supraviețui. Dar
își pot ele îndeplini aceste nevoi pe cont
propriu? Nevoile umanității sunt infinite. Din
fericire, toate nevoile noastre esențiale,
începând cu existența noastră pe Pământ și până
la moarte, sunt îndeplinite de cineva cu o
capacitate și o intervenție mult mai mari decât
ale noastre. Noi pășim pe această lume și găsim
totul pregătit pentru a ne îndeplini toate
simțurile și nevoile spirituale și intelectuale.
Acest lucru indică prezența unuia care este
Atotștiutor și Milostiv, Unul care face ca
lucrurile să colaboreze până la final.
Toate lucrurile din Univers,
în ciuda distanței, se ajută reciproc. Acest
ajutor reciproc este atât de cuprinzător încât,
de exemplu, precum aproape toate lucrurile
(inclusiv apa , aerul, focul, soarele și cerul)
ne ajută în modul cel mai extraordinar
prearanjat, la fel și celulele corpului,
membrele și sistemele cooperează pentru a ne
ține în viață. Solul, aerul, apa, căldura și
bacteriile colaboreazăpentru a ține în viață
plantele. Această cooperare și ajutorare
reciprocă observată la creaturile fără
conștiință dar ce necesită știință și scop
deliberat, arată existența unuia ce le aranjează
în acest mod miraculos: Dumnezeu.
|
|
Curățenia. Până când am început să poluăm peste
măsură aerul, apa, solul, lumea naturală era
purificată continuu. Chiar și acum își conservă
puritatea originală în multe regiuni în care
civilizația modernă nu a pătruns. Te-ai întrebat
vreodată de ce natura este atât de curată, de ce
pădurile sunt curate deși multe animale mor
acolo în fiecare zi ? Ți-ai dat seama că dacă
toate gângăniile care se nasc într-o singură
vară ar supraviețui, toată planeta ar fi
acoperită de straturi de gâze moarte? Ai
observat că în natură nimic nu se risipește?
Fiecare moarte reprezintă începutul unei noi
vieți. De exemplu, un corp mort se descompune și
este integrat în pământ. Elementele mor și
renasc în plante; plantele mor în stomacul
animalelor și cel al oamenilor și sunt ridicate
la un alt nivel al vieții.
Acest ciclu al vieții și al
renașterii este un motiv al purității și
curățeniei continue a Universului. Dar și
bacteriile și insectele, vânturile și ploile,
găurile negre și oxigenul ajută la susținerea
purității Universului. Această puritate ne arată
că există Unul sfânt, ale cărui atribute include
curățenia și puritatea.
Nenumărate persoane au trăit pe acest Pământ
încă de la crearea lui Adam și a Evei. În ciuda
originii comune- un spermatozoid și un ovul –
deși sunt alcătuiți din aceleași structuri,
elemente, organisme, fiecare persoană are o
înfățișare unică. Ștința nu poate explica acest
lucru. Această diferență dintre oameni nu poate
fi explicată cu ajutorul testelor ADN și nici cu
ajutorul cromozomilor, deoarece ea datează încă
de la apariția primilor indivizi pe Pământ. În
plus, această diferențiere între oameni nu stă
numai în înfățișarea fiecăruia ci și în
caracterul, dorința, ambițiile și abilitățile
lor. În timp ce diferite specii de animale sunt
aproape la fel, în sensul că nu prezintă nici o
diferență în comportament, fiecare om reprezintă
o specie diferită ce trăiește în propria sa lume
conținută în cea a umanității. Pentru a face
posibile toate aceste lucrui, există cineva cu
putere arbitrară și cu cunoștință supremă, iar
acest cineva este Dumnezeu.
Pentru a ne putea direcţiona vieţile şi pentru a
învăţa ce este bun şi ce este rău, ne trebuie
cel puţin 15 ani. Oricum, multe animale
acumulează această cunoaștere la puțin timp după
nașterea lor. O rățușcă poate să înoate imediat
dupa ce oul eclozează. Furnicile încep să își
sape cuiburi în pământ după ce își părăsesc
ouăle. Albinele și păianjenii învață imediat cum
să își faca fagure respectiv pânze, care sunt
niște minuni pe care omul nu ar putea să le
reproducă niciodată. Cine învață elanii din
Oceanul Atlantic să își găsească drumul spre
locul ancestral din Oceanul Pacific? Migrarea
păsărilor rămâne un mister pentru noi. Cum ai
putea explica asemenea lucruri uluitoare care
pot fi atribuite numai învățării și
direcționării ce provin de la Unul ce știe totul
și care a aranjat Universul și locuitorii săi
într-un asemenea fel încât ei însăși să își
poată direcționa viețile?
În ciuda avansărilor științifice, nu putem
explica viața. Viața este darul din partea Celui
Nemuritor, Celui ce insuflă spirit în fiecare
embrion. Ignoranța noastră în ceea ce privește
natura spiritului și relația lui cu corpul, nu
neaga existența sa. Spiritul este trimis pe lume
pentru a putea fi perfecționat și pentru a
acumula o statut adecvat trecerii sale în
cealaltă viață.
Conștiința noastră este centrul înclinațiilor
noastre- spre bine sau spre rău. Toți simțim
această conștiință ocazional, iar majoritatea
oamenilor înclină a se apropia de Dumnezeu în
unele situații. Pentru noi oamenii, această
înclinare și credință în El, sunt intrinseci.
Chiar dacă în mod conștient negăm existența lui
Dumnezeu, uneori se face prezentă credința
involuntară în El. Iată câteva versete din Coran
ce ilustrează aceste idei:
El este Cel ce vă dă să umblați pe pământ și pe
mare. Când sunteți pe corăbii ce plutesc, har
unui vânt prielnic, vă bucurați. Când vreo
furtună se stârnește și valurile se ridică din
toate părțile, văzându-se cuprinși de ele, Îl
cheamă pe Dumnezeu, curați Lui în credință: Dacă
ne mântuiești de aceasta, vom fi dintre cei
mulțumitori. (10:22)
Apoi (Avram) le-a rupt în bucăți (idolii),
înafară de mai marele lor. Poate se vor întoarce
la el! Ei au spus: Cel care a făcut aceasta cu
dumnezeii noștri, sunt dintre cei nedrepți! Ei
au spus: Noi am auzit un tânăr care îi amintea,
i se spune Avram. Ei au spus: Aduceți-l înaintea
ochilor oamenilor, căci poate vor depune
mărturie. Ei au spus: Tu Avram ai fost cel
ce a făcut aceasta cu dumnezeii noștri? El
spuse: Ba mai marele lor a făcut-o. Întrebați-i,
dacă pot grăi! Atunci și-au venit în fire și au
spus: Sunteți nedrepți! Apoi s-au rătăcit
iarăși: Știi că aceștia nu grăiesc? El spuse:
Voi vă închinați, în locul lui Dumnezeu, celor
care nici nu vă folosesc și nici nu vă
păgubesc?Rușine vouă și celor cărora vă
închinați în locul lui Dumnezeu! Nu pricepeți
oare? Ei au spus: Ardeți-l! Ajutați-vă
dumnezeii, dacă sunteți cu fapta. Deci, spiritul
și conștiința umane sunt un argument forte ce
atestă existența lui Dumnezeu.
Suntem dispuși la bine, la frumusețe, la virtute
și ostili în fața răului. Dacă nu am ficorupți
de factori și condiții externe, am căuta
valorile morale. Aceste valori sunt aceleași
virtuți și moralități promulgate de toate
religiile inspirate de Divinitate. După cum
atestă istoria, umanitatea nu a trăit niciodată
fără o religie. Profeții și oamenii religioși au
fost întotdeauna cei mai influenți oameni și au
lăsat urme invincibile în istoria umanității.
Aceasta este o dovadă de necontestat ce atestă
existența lui Dumnezeu Unicul.
Intuiția umană. Oamenii au intuiții și emoții ce
reprezintă un fel de mesaj provenit din lumea
imaterială. Printre acestea, intuiția
eternității provoacă în noi o dorință puternică
de eternitate, pe care dorim să o îndeplinim în
multe feluri. Dar, această dorință poate deveni
realitate numai prin credință și prin venerarea
Eternului. Adevărata fericire umană constă în
satisfacerea acestei dorințe de eternitate.
Dacă am fi abordați de câțiva mincinoși care
ne-ar spune aceleași minciuni mereu, am putea să
îi credem în absența unei alternative. Dar când
mii de oameni, Profeți care nu au mințit
niciodată și nenumărați sfinți și credincioși
care au adoptat adevărul ca element esențial în
credință sunt de acord că Dumnezeu există, cum
am putea noi să contestăm declarațiile lor pe
cele ale
câtorva
mincinoși?
Dovezile ce atestă originea Divină a Coranului
sunt de asemenea și dovezi ce atestă existența
lui Dumnezeu. Coranul le face cunoscut
oamenilor, cu mare tărie, precum o face și
Biblia în părțile sale necorupte, existența
[1]
unui singur Dumnezeu. Miile de Profeți care au
fost trimiși pe acest Pământ, au ghidat
umanitatea către adevăr și toți au oferit
prioritate predicilor despre existența lui
Dumnezeu.
[1] Despre autoritatea Divină a Coranului
citește articolul nostru numit Întrebări
adresate Islamului de către era modernă, 1
(London: Truestar, 1995)
Scris
de Fethullah Gülen
«
înapoi
|